Nichita Stanescu

Dimineaţă marină 

O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

cernica....:D

amr 3

nu am cum sa opresc trecerea mea prin timp...chestia asta e ireversibila!

imi propusesem mai demult sa nu mai regret nimic din ceea ce voi fi facut...

acum regret ca am lasat timpul sa zboare pe langa mine, fara sa-l folosesc atat de mult cum mi-as fi dorit...

imi propusesem sa nu mai las niciodata ganduri nespuse....

acum regret ca am inca prea multe cuvinte in suflet pe care nu le-am spus...le-as spune acum pe toate deodata, dar asta nu ar schimba nimic... sa nu lasi niciodata cuvintele sa-ti zaca in suflet! spune-le cu prima ocazie ivita.... 

imi propusesem sa iubesc muuult de tot....

imi propusesem sa raman copil...

acum mai am doar putin pana cand nu o sa ma tin nici de promisiunea asta....

P.S: pozele sunt gasite intr-un pod, deci nu am pretentia de a cunoaste personajele..:D

"....Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!..."

Ion Minulescu..:)

primavara....

holograf...:X

"hei...zi cu soare-n zare...."

am intalnit poezia "primavara" a lui nichita stanescu...si m-a lovit un aer de culoare, de tinerete....de verde!

"Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii..."

TE STINGI INCET DIN MINE....

despre punct si puncte

.

asa incepe....

am luat un punct, am patruns in interiorul lui, si am stat acolo pana cand punctul a devenit munte...atunci am iesit! si muntele a redevenit punct, un fir de praf in infinit...aproape se confunda cu nimicul...

.

p.s: pentru intelegeri suplimentare...

"Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie in două,
cu acelasi băt de alun se taie in două.
După aceea se cade in genunchi,
după aceea se cade in branci.
După aceea se izbeste cu fruntea nisipul
si i se cere iertare cercului.
Atât." (Nichita Stanescu- Lectia despre cerc)

completarea....

poate nu am fost tocmai clara in celalalt post....

viata..viata nu inseamna functionarea in parametrii normali a inimii, ci modul in care tu te folosesti si exploatezi "bataile inimii" (sper sa fie clar ce vreau sa spun prin "bataile inimii"..)

ladybugs....:-?

ma gandesc eu ca viata seamana cu o buburuza...e micuta, gingasa, are aripi, poate fi pierduta usor printre alte lucruri mai "imporatante", mai mari...

adevarata viata trebuie tinuta in palma, trebuie admirata, trebuie ingrijita si...trebuie sa fie lasata libera atunci cand vrea sa zboare....:)

fara titlu

nu am ce sa zic...mi-e rusine de mine,asa... imi propusesem sa scriu mai des..iar a trecut o luna...:(

eh lasa! ca de acum o sa scriu in fiecare zi asa, un gand, ca nu am timp de mai mult, asta e clar...:)

si pentru ca toate deciziile care se iau se si pecetluiesc...o sa pun si azi un gand. problema mea este ca am prea multe ganduri pe zi..:))..si zic asta din modestie, desigur:))

dar...de ce ma ingrijoreaza asta, nu stiu...

uite, de exemplu, azi m-am gandit la moarte, la viata, la dragoste, si la legaturile dintre oameni..si asta doar cat am stat la scoala...!

nuuuuu..laasaaa...nu mai povestesc prostii din astea sa incarc postarea de pomana! mai bine ma apuc sa ma gandesc la ceva dragut care ar merita scris...

revin!!!

si....a fost meci de baschet la noi la scoala, sau altfel spus:"competitie sportiva"..:D
imi promisesem mie sa vin sa fac poze, si asta am facut (pentru ca printre alte "defecte", mai sunt si incapatanata, sau nu chiar asa, poate doar imi place ca ceea ce imi pun in cap sa ajung sa realizez)...deci s-a lasat cu pozeeee..:X

^_^

"Suntem modelati si determinati de ceea ce iubim"(Goethe)"Ne reprezinta, ca fiinte umane, ceea ce ne place, ne reprezinta ceea ce iubim...Exista doar prin felul in care ne asumam lumea exterioara, prin felul in care ceea ce este in afara noastra devine traire si gand in sufletele si in cugetele noastre. Ne modeleaza ceea ce iubim, dar mai ales....IUBIM CEEA CE NE REPREZINTA..!":X

scoala..:-??

adevarul este ca am vorbit aproape mereu despre scoala, dar niciodata nu mi-am prezentat colegii sau clasa mea....
ei bine, momentul adevarului a sosit, si tot ce pot sa spun este ca suntem o clasa de .... (hmmm..:-?) nebuni?...da..cred ca asta e cuvantul cel mai bun..:))

despre ceea am am uitat sa adaug

bineinteles ca uita omul! eu am uitat sa scriu un "P.S" la postarea anterioara si anume ca textul fusese scris cu vreo 2 luni in urma, insa lispa timpului m-a facut sa il postez abia azi..

Despre Bucuresti. Sau Orasul In Care Totul Este Posibil

Zi de Bucuresti, azi!Am fost uimita, ca de fiecare data cand merg in Capitala. Mi se pare ca Bucurestiul nu ma uimeste numai pe mine, ci pe toti ceilalti care vor sa vada si care au ochii deschisi…

Dupa cum spuneam, Bucurestiul uimeste prin paradoxul sau. La intrare are aer de oras parasit sau uitat, daca daca mai mergi putin vezi cladirile acelea impunatoare, de sticla verzuie cu spatiile verzi bine ingrijite din fata lor, si cu pretentii de Europa. Mai uimeste Bucurestiul prin casele lui: unele care in trecut promiteau sa fie mai mult decat o gramada de caramizi si care in prezent au pretentii de bunici care te cheama sa iti spuna o poveste. Dar si acestea sunt diferite intre ele: unele case-bunici frumoase si bine ingrijite si care au eventual si o masa rotunda, alba, inconjurata de scaune la fel de frumoase care troneaza impreuna asupra locului din fata al curtii; si alte case batrane, parasite ca intr-un azil, cu o jungla veritabila ce le inconjoara intimitatea…

Ma uimeste Bucurestiul si prin contrastul lui dintre foarte nou si extraordinar de vechi. Spatii verzi foarte noi, proaspete si imi permit din nou sa zic: “foarte europene” si veritabile paduri de arbusti si de plante agatatoare si iarba inalta cat un copil de 5 ani!

Si cu masinile te uimeste iar Capitala. Cu Hummer-ii, cu Dodge-urile, cu Maserati-urile lui si cu cate o amarata de Dacie care se straduieste din rasputeri sa isi tarasca tablele ruginite pana acasa.

Te mai uimeste Bucurestiul si cu oamenii lui, cu amestecul lui de intelectualism si de incultura crasa, cu Calea Mosilor si cu Soseaua Bucuresti-Ploiesti…Cu proiectele lui de viitor si cu criza de identitate!

Pana la urma ce e Bucurestiul? O capitala europeana….sau..??? Sau ce???

de dragoste..

"Ce inseamna pentru tine iubirea?"
Iata o intrebare cel putin interesanta...!:D De fapt, daca as fi sincera cu mine, mi-am pus-o de mai multe ori decat ma credeam in stare.:”> Dar pentru mine iubirea in felul in care este ea inteleasa astazi este doar o faramitura din ceea ce a insemnat ea la inceput. Iubirea de astazi “nu are varsta”, dar nu are nici scop, nu are limite sociale, culturale sau de alta natura, dar nu mai este pura. Astazi iubirea inseamna sa fii tu cel iubit, cel care se simte cel mai bine, uitandu-l pe “furnizorul” tuturor acestor sentimente si bunuri undeva intr-un colt de suflet, mintindu-te ca nu l-ai uitat, cand de fapt, el este acoperit de mult de “reziduuri sufletesti” pe care cu buna stiinta i le-ai aruncat asupra-i. Astazi, intr-un cuplu exista, fie ca vrei sa recunosti, fie ca nu, un “iubitor” si un “iubit”, adica un “furnizor” si un “consumator”. Si asta se poate vedea oriunde imprejurul nostru.
Mai exista si unele cupluri la care aceasta “stratificare” nu se vede cu ochiul liber, pentru ca “iubitul” sau “consumatorul” stie sa o mascheze prea bine. Dar ea este sesizata de senzori aflati in sufletul “iubitorului” si la un moment dat, de mult ce-a fost inabusita, va exploda. Ireversibil! Pentru ca aceasta va duce la separarea celor doi. De unde decizia celor mai multi de a deveni “consumatori”( cu motive de genul: “Pai ce?!?! Numai eu sa procur toata dragostea??”)
Si chiar asa? De unde atata dragoste pentru atatia “consumatori”? De unde-atata sentiment pentru niste oameni care se imbuiba cu iubire (pentru ca asimileaza dar nu dau nimic in schimb)?
Da! Se pare ca resursele de dragoste “naturala” aflate pe Terra au secat cu mult inaintea celor de petrol sau de gaze! Si macar la cele din urma va fi existand vreo speranta de regenerare! Dar la dragoste? Pai tocmai aici intervine o inventie datand chiar de pe la inceputuri, o inventie tare ingenioasa si “functionala”: “dragostea artificiala”. Aceasta “dragoste” se manifesta prin acoperirea celui “iubit” cu daruri cat mai diverse si mai colorate, dintre care putem aminti: bijuterii kitsch sau autentice (dupa posibilitatile financiare), banii cash, carduri sau cecuri (tot dupa posibilitati), spre a fi folosite in scopul cumpararii de toale cat mai impopotonate si de la brand-uri cat mai cunoscute, de aparatura electronica si de alte lucruri, sau unii, mai “norocosi” primesc chiar masini sau vile. De ce nu? Cu cat dragostea este mai mare, cu atat sunt darurile mai bogate. Ca doar ce?!? In dragoste se fac...“sacrificii”...![:))]
Si am putea vorbi mult si bine despre aceasta inovatie: “dragostea artificiala”. Dar nu ar ajuta decat la dezvoltarea spiritului critic...:D
Asa ca m-am gandit sa va spun cum vad eu dragostea. Ei bine, pentru mine dragostea inseamna “NIMIC”. Da! Chiar asa! Nu vreau sa spun ca nu este importanta, ci ca dragoste este atunci cand tu nu mai insemni nimic, pentru ca i te-ai daruit cu totul celuilalt! Si invers! Musai! Se poate ca in dragoste sa suferi, si tocmai din cauza asta sunt de acord sa nu dai chiar totul de la inceput! Sa mai pastrezi o bucatica din tine ca sa nu uiti cum erai...!:) Si mai cred ca e interesant sa pui asa, doi oameni in comun si fiecare sa traiasca viata altuia si amandoi o singura viata!...
Si, da! Eu vad dragostea ca pe o mare daruire de sine! Ca pe un vis pe care oamenii nu-l vor putea implini niciodata deplin! Ca pe o unire o doi poli opusi! Ca pe o traire profunda, nelalocul ei, necuminte si copilareasca! Ca pe o curata nebunie! Dragostea este acel ceva care pune in miscare notele de pe o partitura, dand nastere muzicii, pentru ca muzica inchisa intr-o foaie este moarta! (..asa ca si dragostea despre care doar se vorbeste!...)

P.S: cred ca ar fi un pic mai interesant daca v-as spune ca asta a fost tema mea de la romana...[=))]

desisul sufletului meu

Am pornit azi sa caut padurea

Intunecata padure in care sa ma lepad

De ganduri, de mine, de tine...!
Si-am mers, dar nu mult

Am plecat, dar nu departe,

Pentru ca padurea am gasit-o

Atat de aproape: in mine...!

Era partea aceea peste care

S-au depus straturi din muschii uitarii,

Pe ale carei porti ruginite

S-au catarat lienele asteptarii...

Am apasat pe ivarul

Care nu mai fusese de mult atins

Si-am intrat cu sfiala

Inapoi in sufletul meu.

Dar ce mi-au vazut ochii?!?

Padurea pe care o lasasem copila

Crescuse si se schimbase o data cu mine.

Pana si aerul pe care il respiram

Era altfel de cum il lasasem!
Si izvorul plapand si timid

Devenise acum un rau involburat

Mai peste malurile admise.

Si ciresul salbatic pe care-l indragisem

Pe vremea cand era

Prea mic pentru a fi numit insemnat,

A devenit arborele falnic

La umbra caruia stau acum.

Totul s-a schimbat!

Ah, dar iata ca cerul a ramas

Cum il stiam: albastru si

Nepasator de parca

Nu ar sti ca nemilosul timp

Are puterea de a transforma

Totul in nimic!

Am ratacit mult timp

In mine, pana cand

Nu a mai ramas

Niciun coltisor necercetat

Niciun fir de praf care

Sa nu fi simtit ca

Am trecut EU pe acolo!!!

Apoi am iesit intregita

Promitandu-mi sa mai trec

Din cand in cand pe acolo!
”Frumoasa esti, padurea mea!”