Zi de Bucuresti, azi!Am fost uimita, ca de fiecare data cand merg in Capitala. Mi se pare ca Bucurestiul nu ma uimeste numai pe mine, ci pe toti ceilalti care vor sa vada si care au ochii deschisi…
Dupa cum spuneam, Bucurestiul uimeste prin paradoxul sau. La intrare are aer de oras parasit sau uitat, daca daca mai mergi putin vezi cladirile acelea impunatoare, de sticla verzuie cu spatiile verzi bine ingrijite din fata lor, si cu pretentii de Europa. Mai uimeste Bucurestiul prin casele lui: unele care in trecut promiteau sa fie mai mult decat o gramada de caramizi si care in prezent au pretentii de bunici care te cheama sa iti spuna o poveste. Dar si acestea sunt diferite intre ele: unele case-bunici frumoase si bine ingrijite si care au eventual si o masa rotunda, alba, inconjurata de scaune la fel de frumoase care troneaza impreuna asupra locului din fata al curtii; si alte case batrane, parasite ca intr-un azil, cu o jungla veritabila ce le inconjoara intimitatea…
Ma uimeste Bucurestiul si prin contrastul lui dintre foarte nou si extraordinar de vechi. Spatii verzi foarte noi, proaspete si imi permit din nou sa zic: “foarte europene” si veritabile paduri de arbusti si de plante agatatoare si iarba inalta cat un copil de 5 ani!
Si cu masinile te uimeste iar Capitala. Cu Hummer-ii, cu Dodge-urile, cu Maserati-urile lui si cu cate o amarata de Dacie care se straduieste din rasputeri sa isi tarasca tablele ruginite pana acasa.
Te mai uimeste Bucurestiul si cu oamenii lui, cu amestecul lui de intelectualism si de incultura crasa, cu Calea Mosilor si cu Soseaua Bucuresti-Ploiesti…Cu proiectele lui de viitor si cu criza de identitate!
Pana la urma ce e Bucurestiul? O capitala europeana….sau..??? Sau ce???
