"Ce inseamna pentru tine iubirea?"
Iata o intrebare cel putin interesanta...!:D De fapt, daca as fi sincera cu mine, mi-am pus-o de mai multe ori decat ma credeam in stare.:”> Dar pentru mine iubirea in felul in care este ea inteleasa astazi este doar o faramitura din ceea ce a insemnat ea la inceput. Iubirea de astazi “nu are varsta”, dar nu are nici scop, nu are limite sociale, culturale sau de alta natura, dar nu mai este pura. Astazi iubirea inseamna sa fii tu cel iubit, cel care se simte cel mai bine, uitandu-l pe “furnizorul” tuturor acestor sentimente si bunuri undeva intr-un colt de suflet, mintindu-te ca nu l-ai uitat, cand de fapt, el este acoperit de mult de “reziduuri sufletesti” pe care cu buna stiinta i le-ai aruncat asupra-i. Astazi, intr-un cuplu exista, fie ca vrei sa recunosti, fie ca nu, un “iubitor” si un “iubit”, adica un “furnizor” si un “consumator”. Si asta se poate vedea oriunde imprejurul nostru.
Mai exista si unele cupluri la care aceasta “stratificare” nu se vede cu ochiul liber, pentru ca “iubitul” sau “consumatorul” stie sa o mascheze prea bine. Dar ea este sesizata de senzori aflati in sufletul “iubitorului” si la un moment dat, de mult ce-a fost inabusita, va exploda. Ireversibil! Pentru ca aceasta va duce la separarea celor doi. De unde decizia celor mai multi de a deveni “consumatori”( cu motive de genul: “Pai ce?!?! Numai eu sa procur toata dragostea??”)
Si chiar asa? De unde atata dragoste pentru atatia “consumatori”? De unde-atata sentiment pentru niste oameni care se imbuiba cu iubire (pentru ca asimileaza dar nu dau nimic in schimb)?
Da! Se pare ca resursele de dragoste “naturala” aflate pe Terra au secat cu mult inaintea celor de petrol sau de gaze! Si macar la cele din urma va fi existand vreo speranta de regenerare! Dar la dragoste? Pai tocmai aici intervine o inventie datand chiar de pe la inceputuri, o inventie tare ingenioasa si “functionala”: “dragostea artificiala”. Aceasta “dragoste” se manifesta prin acoperirea celui “iubit” cu daruri cat mai diverse si mai colorate, dintre care putem aminti: bijuterii kitsch sau autentice (dupa posibilitatile financiare), banii cash, carduri sau cecuri (tot dupa posibilitati), spre a fi folosite in scopul cumpararii de toale cat mai impopotonate si de la brand-uri cat mai cunoscute, de aparatura electronica si de alte lucruri, sau unii, mai “norocosi” primesc chiar masini sau vile. De ce nu? Cu cat dragostea este mai mare, cu atat sunt darurile mai bogate. Ca doar ce?!? In dragoste se fac...“sacrificii”...![:))]
Si am putea vorbi mult si bine despre aceasta inovatie: “dragostea artificiala”. Dar nu ar ajuta decat la dezvoltarea spiritului critic...:D
Asa ca m-am gandit sa va spun cum vad eu dragostea. Ei bine, pentru mine dragostea inseamna “NIMIC”. Da! Chiar asa! Nu vreau sa spun ca nu este importanta, ci ca dragoste este atunci cand tu nu mai insemni nimic, pentru ca i te-ai daruit cu totul celuilalt! Si invers! Musai! Se poate ca in dragoste sa suferi, si tocmai din cauza asta sunt de acord sa nu dai chiar totul de la inceput! Sa mai pastrezi o bucatica din tine ca sa nu uiti cum erai...!:) Si mai cred ca e interesant sa pui asa, doi oameni in comun si fiecare sa traiasca viata altuia si amandoi o singura viata!...
Si, da! Eu vad dragostea ca pe o mare daruire de sine! Ca pe un vis pe care oamenii nu-l vor putea implini niciodata deplin! Ca pe o unire o doi poli opusi! Ca pe o traire profunda, nelalocul ei, necuminte si copilareasca! Ca pe o curata nebunie! Dragostea este acel ceva care pune in miscare notele de pe o partitura, dand nastere muzicii, pentru ca muzica inchisa intr-o foaie este moarta! (..asa ca si dragostea despre care doar se vorbeste!...)
P.S: cred ca ar fi un pic mai interesant daca v-as spune ca asta a fost tema mea de la romana...[=))]
