Nichita Stanescu

Dimineaţă marină 

O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

cernica....:D

amr 3

nu am cum sa opresc trecerea mea prin timp...chestia asta e ireversibila!

imi propusesem mai demult sa nu mai regret nimic din ceea ce voi fi facut...

acum regret ca am lasat timpul sa zboare pe langa mine, fara sa-l folosesc atat de mult cum mi-as fi dorit...

imi propusesem sa nu mai las niciodata ganduri nespuse....

acum regret ca am inca prea multe cuvinte in suflet pe care nu le-am spus...le-as spune acum pe toate deodata, dar asta nu ar schimba nimic... sa nu lasi niciodata cuvintele sa-ti zaca in suflet! spune-le cu prima ocazie ivita.... 

imi propusesem sa iubesc muuult de tot....

imi propusesem sa raman copil...

acum mai am doar putin pana cand nu o sa ma tin nici de promisiunea asta....

P.S: pozele sunt gasite intr-un pod, deci nu am pretentia de a cunoaste personajele..:D

"....Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!..."

Ion Minulescu..:)

primavara....

holograf...:X

"hei...zi cu soare-n zare...."

am intalnit poezia "primavara" a lui nichita stanescu...si m-a lovit un aer de culoare, de tinerete....de verde!

"Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii..."

TE STINGI INCET DIN MINE....

despre punct si puncte

.

asa incepe....

am luat un punct, am patruns in interiorul lui, si am stat acolo pana cand punctul a devenit munte...atunci am iesit! si muntele a redevenit punct, un fir de praf in infinit...aproape se confunda cu nimicul...

.

p.s: pentru intelegeri suplimentare...

"Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie in două,
cu acelasi băt de alun se taie in două.
După aceea se cade in genunchi,
după aceea se cade in branci.
După aceea se izbeste cu fruntea nisipul
si i se cere iertare cercului.
Atât." (Nichita Stanescu- Lectia despre cerc)